Stiri CONPIROM

LIBERTATEA SINDICALA SI APARAREA DREPTULUI SINDICAL

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la San Francisco, de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, care s-a intrunit la 17 iunie 1948, în cea de-a 31-a sesiune a sa, a hotăraât să adopte, sub forma unei Convenţii, diferite propuneri privitoare la “libertatea sindicală şi la apărarea dreptului sindical”, problemă ce constituie punctual 7 de pe ordinea de zi a sesiunii.

Considerând că Preambulul Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii enunta, printre mijloacele susceptibile, şi îmbunatăţirea situaţiei muncitorilor, asigurarea păcii şi afirmarea principiului libertătii sindicale.

Întrucat Declaraţia de la Philadelphia a proclamat din nou c㠓libertatea de exprimare şi de intrunire este o condiţie indispensabilă a unui progress susţinut”, Conferinta Internaţionala a Muncii, la cea de-a 30-a sesiune a sa, a adoptat, în unanimitate, principiile care trebuie să stea la baza reglementărilor internaţionale.

Adunarea Generala a Naţiunilor Unite, la cea de-a doua sesiune a sa, şi-a insuşit aceste principii şi a invitat Organizaţia Internaţionala a Muncii să-si continuie eforturile pentru a se putea adopta una sau mai multe Convenţii Internaţionale.

Organizaţia Internaţională a Muncii a adoptat, în data de 9 iulie 1948, Convenţia de mai jos, care va fi denumită Convenţie privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical.

PARTEA I

Libertatea sindicală

ARTICOLUL 1

            Orice membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii pentru care prezenta Convenţie este în vigoare, se angajează să aplice dispozitiile urmatoare: 

ARTICOLUL 2 

            Muncitorii şi patronii, fără nici o deosebire, au dreptul fără autorizaţie prealabilă, să constituie organizaţii la alegera lor , precum şi să se afilieze la aceste organizaţii, cu singura condiţie de a se conforma statutelor acestora din urmă. 

ARTICOLUL 3

    Organizaţiile de muncitori şi de patroni au dreptul să-şi elaboreze statutele şi regulamentele administrative, să-şi aleagă liber reprezentanţii lor, să-şi organizeze gestiunea şi activitatea şi să-şi formuleze programul de acţiune.

    Autorităţile publice trebuie să se abţină de la orice intervenţie de natura să limiteze acest drept sau să-i împiedice exercitarea legală. 

ARTICOLUL 4 

            Organizaţiile de muncitori şi patroni nu sunt supuse dizolvării sau suspendării pe căi administrative.  

ARTICOLUL 5 

            Organizaţiile de muncitori şi de patroni au dreptul să constituie federaţii şi confederaţii precum şi să se afilieze acestora, şi orice organizaţie, federaţie sau confederaţie are dreptul să se afilieze la Organizaţia Internaţională a Muncii.

ARTICOLUL 6 

            Dispoziţiile articolelor 2, 3 şi 4 de mai sus, se aplică federaţiilor şi confederaţiilor, organizaţiilor de muncitori şi patroni.

ARTICOLUL 7

            Dobâdirea personalităţii juridice de către organizaţiile de muncitori şi patroni, federaţiile şi confederaţiile lor, nu pot fi subordonate unor condiţii care ar pune în discuţie aplicarea dispoziţiilor articolelor 2, 3 şi 4 de mai sus. 

ARTICOLUL 8 

            1. În exercitarea drepturilor care le sunt recunoscute de prezenta Convenţie, muncitorii, patronii şi organizaţiile lor respective sunt obligate, ca dupa exemplul celorlalte persoane sau colectivităţi organizate, să respecte legea.

            2. Legislaţia naţională nu va trebui să prejudicieze şi nici să fie aplicată în asa fel încat să distrugă garanţiile prevazute de prezenta Convenţie.

ARTICOLUL 9

            1.  În masura în care garanţiile prevazute în prezenta Convenţie se vor aplica  forţelor armate şi poliţiei, acestea vor fi determinate de legislaţia în vigoare.

            2. Confom principiilor stabilite la paragraful 8 al articolului 19 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificarea acestei Convenţii de către un membru nu va trebui considerată ca afectând orice lege, sentinţă, obicei, sau acord deja existent, care conferă membrilor forţelor armate şi poliţiei, garanţii prevazute în prezenta Convenţie.

ARTICOLUL 10

            În prezenta Convenţie, termenul “organizaţie” înseamnă orice organizaţie de muncitori şi patroni, având drept scop să promoveze şi să apere interesele muncitorilor sau patronilor.

PARTEA a II-a

Apărarea dreptului sindical

ARTICOLUL 11

            Orice membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, pentru care prezenta Convenţie este în vigoare, se angajează să ia toate măsurile necesare şi corespunzatoare pentru a asigura muncitorilor şi patronilor libera exercitare a dreptului sindical.

PARTEA a III-a

Măsuri diverse

ARTICOLUL 12

            1. În ceea ce priveşte teritoriile menţionate în articolul 35 al Constituţiei Organizaţiei Internaţionale a muncii, asa cum aceasta a fost modificată prin Instrumentul de amendament la Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii, 1946, cu excepţia teritoriilor menţionate la paragrafele 4 şi 5 ale articolului amintit, astfel modificat, orice membru al Organizaţiei care ratifică prezenta Convenţie trebuie să comunice Driectorului General al Biroului Internaţional al Muncii, odată cu ratificarea, sau în cel mai scurt timp posibil, după ratificarea sa, o declaraţie făcând cunoscut:

a) teritoriile pentru care se angajează să aplice dispoziţiile Convenţiei fără modificări;

b) teritoriile pentru care se angajează să aplice dispoziţiile Convenţiei cu modificări şi în ce constă aceste modificari;

c) teritoriile în care Convenţia este inaplicabilă şi în aceste cazuri, motivele pentru care nu este aplicabilă;

d) teritoriile pentru care îşi rezervă hotărârea.

            2. Angajamentele menţionate la alineatele a) şi b) ale paragrafului 1 din prezentul articol vor fi considerate ca parte integrantă a ratificării şi vor avea aceleasi efecte.

            3. Orice membru va putea, printr-o noua declaraţie, să renunte la toate sau la o parte  din rezervele cuprinse în declaraţia sa anterioară, în virtutea alineatelor, b), c), d) ale paragrafului 1 al prezentului articol.

            4. Orice membru va putea, în cursul perioadelor când prezenta Convenţie poate fi enuntată, conform dispozitiilor art. 16, să comunice Directorului General o nouă declaraţie care modifică, în orice altă privinţă termenii oricărei declaraţii anterioare şi face cunoscută situaţia în anumite teritorii

ARTICOLUL 13 

1. Atunci când problemele tratate de prezenta Convenţie intră în sfera competenţei proprii a autorităţilor unui teritoriu nemetropolitan, membrul care răspunde de relaţiile internaţionale ale acestui teritoriu, de comun accord cu guvernul teritoriului respectiv, va putea să comunice Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii o declaraţie de acceptare, în numele acestui teritoriu, a obligaţiilor prezentei Convenţii.

2. O declaraţie de acceptare a obligatiilor prezentei Convenţii poate fi comunicată Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii:              

a) de către doi sau mai mulţi membrii ai Organizaţiei pentru  un teritoriu situat                           sub autoritatea lor comună;

b) de către orice autoritate internaţională răspunzatoare de administrarea unui                            teritoriu,  în vitrutea dispoziţiilor Cartei Naţiunilor Unite sau a oricărei alte dispoziţii              în vigoare, referitoare la acest teritoriu. 

3. Declaraţiile comunicate Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii, conform dispoziţiilor paragrafelor precedente al prezentului articol, trebuie să indice dacă dispoziţiile Convenţiei vor fi aplicate pe teritoriu, cu sau fără modificari, când declaraţia arata că dispoziţiile Convenţiei se aplică sub rezerva modificărilor, ea trebuie să specifice în ce constau acestea.

4. Membrul sau membrii interesaţi ori autoritatea internaţională interesată vor putea să renunţe, în întregime sau parţial, printr-o declaraţie ulterioară, la dreptul de a invoca o modificare indicată într-o declaraţie anterioară.

5. Membrul sau membrii interesaţi ori autoritatea internaţională interesată vor putea, în perioadele în cursul cărora Convenţia poate fi denunţată conform dispoziţiilor articolului 16, să comunice Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii, o nouă declaraţie care modifică, în orice alta privinţa, termenii oricărei declaraţii anterioare şi face cunoscută situaţia, în ceea ce priveşte aplicarea acestei Convenţii.

PARTEA  a IV-a

Dispoziţii finale

ARTICOLUL 14      

            Ratificările formale ale prezentei Convenţii vor fi communicate Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrate de către acesta.

ARTICOLUL 15

            1. Prezenta Convenţie nu obligă decât pe acei membrii ai Organizaţiei Internaţionale a Muncii, a căror ratificare a fost înregistrata de Directorul General.

            2. Ea va intra în vigoare dupa 12 luni de la înregistrarea ratificărilor a doi membri de către Directorul General.

            3. Dupa aceea, această Convenţie va intra în vigoare pentru fiecare membru dupa 12 luni de la data înregistrării ratificării ei. 

ARTICOLUL 16

            1. Orice membru care a ratificat prezenta Convenţie poate să o denunţe la expirarea unei perioade de zece ani de la data intrării initiale în vigoare a Convenţiei, printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu va avea efect decât după un an de la înregistrarea ei.

            2. Orice membru care a ratificat prezenta Convenţie, şi care în termen de un an de la expirarea perioadei de zece ani , manţionată la paragraful precedent, nu va face uz de dreptul de denunţare, prevazut de prezentul articol, va fi legat pentru o noua perioada de zece ani şi după aceea, va putea să denunţe prezenta Convenţie la expirarea fiecărei perioade de zece ani în condiţiile prevazute de prezentul articol.

ARTICOLUL 17

            1. Directorul  General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, înregistrarea tuturor ratificărilor, declaraţiilor şi denunţărilor care-i vor fi comunicate de către membrii Organizaţiei

            2. Notificând membrilor Organizaţiei, înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată, Directorul General va atrage atenţia Organizaţiei asupra datei la care va intra în vigoare prezenta Convenţie.

ARTICOLUL 18 

            Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica Secretarului General al Naţiunilor Unite, pentru a fi înregistrate conform articolului 102 al Cartei Naţiunilor Unite, date complete în legatură cu toate ratificările, declaraţiile şi actele de denunţare pe care le-a înregistrat, conform articolelor precedente.

ARTICOLUL 19 

            La expirarea fiecărei perioade de zece ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va trebui să prezinte Conferinţei Generale un raport privind aplicarea prezentei Convenţii şi va hotărî dacă este cazul să înscrie pe Ordinea de zi a Conferinţei, problema revizuirii ei totale sau parţiale.

ARTICOLUL 20

  1.  În cazul în care Conferinţa ar adopta o nouă Convenţie privind revizuirea totală sau parţială a prezentei Convenţii, şi în afară de cazul când noua Convenţie nu prevede altfel:                                          

a) ratificarea de către un membru al noii Convenţii revizuite, va atrage de plin drept, ne ţinându-se seama de dispoziţiile art. 15 de mai sus, denunţarea imediată a prezentei Convenţii, sub rezerva că noua Convenţie va înceta de a mai fi deschisa ratificării   membrilor;

b) începand de la data intrării în vigoare a noii Convenţii revizuite, prezenta Convenţie    va înceta de a mai fi deschisă ratificării membrilor.

2. Prezenta Convenţie va rămâne, în orice caz, în vigoare în forma şi conţinutul său, pentru acei membrii care au ratificat-o şi care nu au ratificat Convenţia revizuită.

ARTICOLUL 21 

            Versiunile în franceză şi engleză ale textului, prezentei convenţii, sunt deopotrivă valabile.